Definitzia cu ID-ul 502620:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

masúra (masúri) s. f. 1. Determinare. 2. Tact cadentza. 3. Cumpatare prudentza. 4. Prevedere pregatire. Mr. misura megl. misur. Lat. mensura (Pushcariu 1047; CandreaDens. 1068; REW 5502) cf. it. misura fr. mesure sp. mesura. Mr. are shi dubletul misura din it. Der. masura vb. (a determina; a merge; a calcula a examina; a se lua la bataie; refl. a se modera a se infrina; a se compara a intra in concurentza) cf. mr. misur misurare (dupa CandreaDens. Tiktin shi REW 5503 direct din lat. mensurare); masuratoare s. f. (masura); masurator s. m. (cel care masoara ceva); masuratura s. f. (masurare); masurish s. n. (Trans. masurarea laptelui la stina).