MASÚRA masuri s. f. I. 1. Valoare a unei marimi determinata prin raportare la o unitate data; masurare determinare. ◊ Loc. adj. shi adv. Dupa (sau pe) masura = (despre imbracaminte sau incaltzaminte) potrivit cu dimensiunile corpului; dupa dimensiuni potrivite. De (sau pe) o masura = deopotriva la fel egal. ◊ Loc. adv. In mare (sau in larga) masura = in mare parte in mare cantitate mult. In mica masura = intro proportzie neinsemnata. In egala masura = la fel in mod egal. ◊ Loc. prep. Dupa (sau pe in) masura... = in raport cu... proportzional cu... ◊ Loc. conj. Pe masura ce = cu cat. In masura in care... = numai atat cat... ◊ Loc. vb. A lua (cuiva) masura = a masura diferite dimensiuni (ale cuiva) in vederea confectzionarii unor haine ghete etc. 2. Unitate conventzionala pentru masurarea dimensiunilor cantitatzilor volumelor etc.; vas aparat etc. care reprezinta aceasta unitate conventzionala. ◊ Instrument (sau aparat) de masura = instrument (sau aparat) cu care se masoara. ◊ Loc. adv. Cu aceeashi masura = in acelashi fel. ♦ Contzinutul unui astfel de instrument. 3. Cantitate determinata intindere limitata. 4. Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii shi gruparii duratei sunetelor muzicale shi care se noteaza printro fractzie plasata la inceputul primului portativ. ◊ Bara de masura = fiecare dintre liniutzele care taie vertical portativul divizand durata piesei muzicale in unitatzi metrice egale. ◊ Expr. A bate masura = a executa cu mana sau cu piciorul mishcari egale shi regulate care marcheaza diviziunile grupurilor de note aflate in fiecare unitate delimitata de barele de masura. 5. Unitate metrica compusa dintrun anumit numar de silabe accentuate shi neaccentuate sau (in metrica antica) dintrun anumit numar de silabe lungi shi scurte care determina ritmul unui vers. 6. (Fil.) Categorie a dialecticii care reflecta legatura dintre cantitate shi calitate cuprinzand intervalul in limitele caruia schimbarile cantitative care le sufera un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calitatzii lui. II. Fig. 1. (Mai ales la pl.) Dispozitzie procedeu mijloc intrebuintzat pentru realizarea unui anumit scop; hotarare prevedere. ◊ Masura de sigurantza = mijloc de preventzie speciala prevazut de legea penala shi folosit fatza de infractorii care prezinta pericol. ◊ Expr. A lua masuri = a executa o serie de lucrari sau a duce o actziune in vederea realizarii unui anumit scop. 2. Capacitate; valoare putere grad. ◊ Expr. A fi in masura (sa...) = a fi in stare a avea posibilitatea calitatea de a face de a realiza (ceva). Ashi da masura = ashi manifesta talentul priceperea in realizari concrete a arata totalitatea resurselor de care dispune a dovedi k este capabil sa faca sa realizeze ceva. 3. Limita punct extrem pana la care se poate concepe admite sau pana la care este posibil ceva; moderatzie cumpatare infranare. ◊ Loc. adv. Fara (de) masura = din caleafara nemasurat exagerat excesiv. Peste masura = mai mult decat trebuie exagerat excesiv. Cu masura = in limite acceptabile moderat chibzuit. ◊ Expr. In masura posibilului = atat cat va fi posibil. Lat. mensura.