MASORÁ s. f. Note critice, glose pe marginea manuscriselor sacre ebraice, realizate înaintea secolului al X-lea e.n., cu scopul de a corecta si fixa textul Vechiului Testament ebraic pentru a evita denaturări la transmiterea sa. ♦ (prin metonimie) Textul Vechiului Testament însuși ca alcătuire și transmitere în funcție de principiile criticilor din textele și exegezele masoreților. (< fr. massore, massorah, engl. Masora(h) < ebr. mod. mªsōrā < ebr. veche māsōreth = tradiție < ebr. māsar = a transmite) [și TLF, MW]