maslu sn [At: PARACLIS (1639), 252 / V: (reg) ~sclu, ~liu / Pl: ~ri, ~le / E: slv масло „ulei”] 1 Una dintre cele șapte Taine ale Bisericii ortodoxe. 2 Slujbă bisericească oficiată pentru un om grav bolnav și la care se face ungerea cu mir. 3 Slujbă bisericească de sfințire a untdelemnului pentru Marele Mir, oficiată în joia dinaintea Paștelui. 4 (Reg) ~ul casei Sfințire a casei Si: sfeștanie. 5 (Reg) Ungere a mortului cu mir. 6 (Nob) Untdelemn sfințit.