MASCARÍE s. f. (Invechit) Mascariciune. De la inima ies toate rautatzile. . . ginduri necurate de ucidere de curvie de hula de menciuni de mascarii. VARLAAM C. 407. Nu cerca batrinii la sfat ce de la cei tineri den casa lua sfat shi invatzatura. Iubia sa auza glume shi mascarii shi jocuri copilareshti. URECHE LET². I 223. Nu se satura de curvarit de giucat de cimpoiashi pre carii i tzanea de mascarii. id. ib. 239. Pl.: mascarii. Mascari¹ + suf. ie.