MASCARICIUNE s. f. (Invechit) Vorba gest purtare triviala (v. o b s c e n i t a t e po r n o g r a f i e); vorba sau fapta hazlie (v. p o z n a g h i d u sh i e b u f o ne r i e); (invechit) mascarie (invechit rar) mascaritura mascarnicie. Cela ce va face niscare mascariciuni de sa ridza cetashii lui k un suduitoriu sa va certa. PRAV. 224. Bogdanvoda. . . iubea glumele shi mascariciuni shi giocuri copilareshti. N. COSTIN LET. I A 78/17. ♦ Lucru neserios. V. b a t j o c u r a. Dupa alalte nenumarate maretze pete ce ave shi invatzatura oshtenirii au schimbato in giocuri shi in mascariciuni. CANTEMIR HR. 203. ** Obicei practica nelegiuita SHii aducea lui jirtfe ceia ce sa gatia sa se insoare. . . shi aceasta mascariciune de la slujitorii idolilor celor didemult sau tras (a. 1 750). GCR II 51/18 cf. 52/40. Pl.: mascariciuni. Mascari¹ + suf. iuune.