MARUNTZI vb. IV. Tranz. A taia a impartzi a rupe a sfarima in bucatzi mici ; (Transilv. Maram. nordul Mold.) a maruntzeli (rar) a maruntzisha. SHi voi maruntzi pre ei k tzarina in fatza vintului. BIBLIA (1688) ap. TDRG cf. ANON. CAR. LB POLIZU PONTBRIANT D. COSTINESCU DDRF BARCIANU ALEXI W. Fierbe trei zile necontenit piatra adevarata. . . spre a o maruntzi. PAMFILE S. V. 117. Auzi izbiturile ciocanelor cari maruntzeau piatra. AGIRBICEANU A. 69 cf. 200 399 H XVIII 173 ALR I 578/860 ALR II 6 478/833 A IV 3. (F i g.) Pentru el traiul. . . cum il maruntzea ea navea nici un pretz. IL ianuarie 1 960 nr. l 20. ◊ A b s o l. Maruntzaz la pui. ALR I 1 989/860. ◊ R e f l. p a s. Vasele lui sa vor marunta shi oalele lui le vor zdrobi. BIBLIA (1 688) 524¹/20. Se trece cu discuitorul. . . pentru k sa se maruntzeasca bine radacinile de buruieni. SCINTEIA 1 952 nr. 2 400. ♦ (I n l o c. a d v.) Pe maruntzite = cu mishcari scurte shi repezi. Budulea cel batrin shchiopata sprinten shi pe maruntzite cu noi fiindca nushi mai gasea rostul. SLAVICI N. I 165. ♦ (In fostul judetz Carash ; complementul indica bani) A schimba in bani (mai) maruntzi (V 1). ARH. FOLK. III 151. SHum ban ira mai mari nu puca sal imparta... Lasa fraci io loi manunta mini. ib. Prez. ind.: maruntzesc. SHi: (invechit shi regional) maruntzá maruntá vb. I manuntzí (ALEXI W.) vb. IV manuntzá PONTBRIANT D.) manuntá (CDDE TDRG) manuntá (neobishnuit) miruntzá (lb) vb. I miruntzí (ib.) vb. IV. V. marunt.