MARULĂ s. f. (Mai ales în Mold.; adesea la pl.) Lăptucă (Lactuca saliva). Cît în șase luni nice apă n-au băut, fără numai miezul a unii marule îi era în loc de mîncare. DOSOFTEI, V. S. septembrie 3^v/8. Află dînăoarâ în grădină un urs mîncînd marule. id. ib. septembrie 26^v/28. Am udat marolile. drăghici, r. 83/23. Curechi, marole, morcovi. . . și alte legumi. IONESCU, C. 11/12. Grădinarii seamănă mai cu osebire și în mare cantitate varză și ceapă. . . , vinete și roșii, conopide, bame, marule. id. M. 357, cf. POLIZU. Frunză de maroli. CUPARENCU, V. 38/25, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, BARCIANU. Marula, lăptuca, salata sau salada. . . se seamănă în table. PAMFILE, A. R. 197, cf. H III 243, 437, VII 385, X 205, 464, XII 105, XVI 224. Foaie verde și-o marulă, Am un pom în bătătură. ȘEZ. XV, 69. Salată de maroli. ALR II 4110/414, cf. ib. 4110/514, 531, 551, 605. – Pl.: marule. - Și: (regional) marólă (pl. marole și maroli), (rar) mărúlă (POLIZU) s. f. – Din bg. марули, ngr. μαροúλι.