MARTURISÍRE marturisiri s. f. 1. Faptul de a marturisi shi rezultatul lui; marturie declaratzie recunoashtere; depozitzie (judiciara). Marturisirea unui fapt. ♦ Destainuire confidentza confesiune. Prietenul meu aluneca povestind la marturisiri. C. PETRESCU S. 227. Simtzea k i apasa inima shii vin pe buze marturisirile. BART E. 91. 2. Spovedanie.