*marsh n. pl. urĭ (fr. marche mers d. marcher a merge care pare a veni de la un tip lat. *marcare [derivat poate d. marcus cĭocan daca nu de la vgerm. de sus markôn id.]; it. marcia; rus. marš germ. marsch). Mersu uneĭ armate saŭ unuĭ detashament al eĭ: marsh fortzat. Distantza strabatuta pin acest marsh: a face un marsh lung. Cortegiŭ shir de persoane in mers de ceremonie: marsh triunfal. Cintec care reguleaza mersu: fanfara a cintat un marsh. Poezie facuta k sa fie cintata shi sa indemne la mers: marshu anuluĭ 1848 de Muresheanu. Interj. (fr. marche! imperativu d. marcher). Comanda de plecare adresata soldatzilor: escadron marsh! Expresiune de alungare egala cu fugĭ de aicĭ pashol ĭeshĭ!) adresata oamenilor neinsemnatzĭ shi cinilor: marsh afara obraznicule!