MARÍE marii s. f. 1. (In orinduirea feudala shi capitalista; urmat de adj. posesiv «ta» «sa» etc.) Termen de reverentza la adresa unui monarh unui domnitor unui slujbash inalt unui boier. V. inaltzime (5). Sa ne dai un semn shi noua de mila marieitale. EMINESCU O. I 146. Cum vor vedea k mariata vii cu putere indata vor alerga. NEGRUZZI S. I 138. 2. (Invechit) Persoana suspusa. Lau pus imparatul hargat la cai iarashi la acea marie la care fusese el mai inainte. SBIERA P. 73. ◊ Compus: maimarie = shefie conducere. Toiagul de cinste al maimariei. ODOBESCU S. II 513.