MARGIOÁRA s. f. Diminutiv (hipocoristic) al lui m a r g i n e; marginutza. Cf. PONTBRIANT D. LM DR. VI 241. La Ploieshti peo margioara La casa cu trestioara Zaceun voinicel deo boala. I. CR. III 312 cf. GRAIUL I 67. ◊ (Regional in l o c. a d v.) Deo marginioara = intro margine : la periferie. Frunza verde de salcutza Avui shi io o dragutza SHedean sat do marginioara Dushmanii k mio luara. HODOSH C. 54. Pronuntzat: gioa. Pl.: margioare. SHi: (regional) marginioára s. f. Margine + suf. ioara.