MÁRGINE margini s. f. (Urmat de obicei de determinari in genitiv sau introduse prin prep. «de») Locul unde se termina o fatza a unui obiect; portziune laterala extrema a unei suprafetze. Cu friul calului trecut pe dupa cot porni pe cararea din marginea drumului. SADOVEANU B. 222. Se ghemui cum putu pe o margine linga un geamantan. REBREANU R. I 13. Era odata la marginea unui drum umblat o fintina. CARAGIALE P. 51. Bratzul ei atirna lenesh peste marginea de pat. EMINESCU O. I 79. ◊ Expr. A tzine marginea = a merge a inainta pe (sau aproape de) linia unde se termina o suprafatza. Calca cu bagare de seama... ferind noroiul shi baltoacele tzinind marginea. REBREANU R. I 298. ♦ Mal tzarm litoral. Mai am un singur dor... Sa ma lasatzi sa mor La marginea marii. EMINESCU O. I 216. Orash mare shi frumos in marginea Dunarii. GOLESCU I. 40. ♦ Hotar granitza. Un an shi mai bine Tomsha primi veshti dupa veshti de la marginile Lehiei. SADOVEANU O. VII 141. ♦ Regiune periferica; periferie. SHed la o femeie batrina departe departe tocmai la marginea orashului. VLAHUTZA O. A. 134. Au abatut la o casutza micutza in marginea cetatzii. SBIERA P. 123. ◊ Loc. adj. De margine = periferic marginash situat la o extremitate. Nu va putea cirmui o tzara de margine. BALCESCU O. II 286. 2. Loc de unde incepe o prapastie o groapa etc. Oamenii apar shi dispar pe marginea prapastiei asemeni unor pitici. BOGZA C. O. 255. Sta in groapa linishtit sprijinindushi miinile de marginea ei. SAHIA N. 89. ◊ Expr. A fi la (sau pe) marginea prapastiei v. prapastie. 3. Fig. Limita. Entuziasmul a intrecut orice margine cind scamatorul shia fluturat in soare cele trei sabii. SAHIA N. 67. Intrun mic studiu critic e foarte greu a vorbi despre o chestie insemnata; sint neajunsuri fatale care tzin de marginile restrinse ale unui articol. GHEREA ST. CR. II 290. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara (de) margini = nesfirshit infinit; imens. SHi iubindo fara margini scrie «visul de poet». EMINESCU O. I 32. Caleai lunga fara margini Cum e shi iubirea mea. ALECSANDRI T. I 435. ◊ Expr. De nu mai are margini = foarte mare (sau tare) fara pereche. E un incapatzinat de nu mai are margini. SADOVEANU O. I 37. ♦ Capat sfirshit. Urmari mashinutza din poarta cu un coltz al shortzului dus la ochi pina ce norul de pulbere se topi la marginea satului. MIHALE O. 501. Soarele sclipeshte proaspat lustruit la marginea orizontului. C. PETRESCU A. 295. 4. (Invechit) Fiecare dintre laturile unei formatzii de lupta; aripa. Bate tu marginile Eu sa bat mijloacele K le shtiu soroacele. PASCULESCU E. P. 261. Varianta: márgína s. f.