MÁRGINE ~i f. 1) Parte extrema a unei suprafetze; capat; extrema. ~ea mesei. ◊ A tzine (sau a bate) ~ile a se feri de lucru greu; a cauta sa scape de o obligatzie. (De) la ~ea lumii (de) foarte departe. Fara (de) ~i foarte mare imens nesfarshit. 2) rar Linie care desparte (o tzara o localitate terenuri etc.). 3) Locul de unde incepe sau unde se termina ceva. ~ea padurii. ~ea marii. ~ea satului. 4) fig. Limita pana la care se poate admite sau concepe ceva. 5) Linie care margineshte suprafatza unor vase obiecte; buza. ~ea farfuriei. [G.D. marginii] /<lat. margo ~inis