MARGINE s. f. (De obicei urmat de determinari in genitiv sau introduse prin prep. „de”) I. 1. (In opozitzie cumijloc centru) Parte extrema a unui teren a unei regiuni a unei localitatzi etc.; s p e c. punct initzial sau final al unei suprafetze al unui lucru etc.; capat extremitate. De va sta un pom intro margine de vie a unui om shi cu ramurile lui va face umbra altei vii. . . dam invatzatura stapinul cela cu pomul sash taie crangile. PRAV 21. Intro hora trebuie sa fie unul sa o poarte carele sa cheama adevarat verhovnic caci iaste in marginea horii (a. 1699). GCR I 330/12. Lumina. . . focului toata asemenea iaste eishi shi nu are intru sineshi cap sau margine (a. 1775). id. ib. II 107/24. SHi purceasa Alicsandru de acolo spre rasarit. . . shi sosi la margine tzarilor shi de acolo nu mai era oameni dumesnici (a. 1784). id. ib. 132/18. Am mers vro doua ceasuri pina la margenea Moscovei. CHIRiAC 93. In timpul acesta trasura damelor se opreshte in marginea unui sat sub poalele muntzilor. BOLINTINEANU O. 328. Uit’te florile cele frumoase de prin margenea padurei cum implu vazduhul de mirozna. CREANGA P. 123. La marginea imparatziei lui mai era un alt imparat carele cit au fost tinar nu se lasase sal bata. ISPIRESCU L. 11. SHed la o femeie batrina departe departe tocmai la marginea orashului. vlahutza O. A. 134. In marginea dinspre padure a satului rasar din pieptul unui deal zidurile inalte shi roshietice ale maretzului castel. id. ib. 153. Pe sub marginea padurii Boii pasc. COSHBUC P. I 153. Amara se afla la marginea padurii. REBREANU R. I 77 cf. II 38. Soarele sclipeshte proaspat lustruit la marginea orizontului. C. PETRESCU A. 295 cf. 273 id. R. DR. 58. Noaptea linishtea desavirshita a marginei de orash nu era turburata decit de latratul satesc al ciinilor. CALINESCU E. 308. Calari pe cai trecura spre marginea din sus a taberei. SADOVEANU O. V 514. Padurea de fagi se ispravea shi marginea ei cotea pe vai. id. ib. 557 cf. id. A. L. 142. La marginea dinspre miazanoapte a satului cotim pe stinga. STANCU U.R.S.S. 85 cf. id. D. 314. Nu o data la marginea unor sate a aterizat avionul sanitar pentru a transporta in graba un bolnav intro clinica din orash. SCINTEIA 1953 nr. 2760. In timpul razboiului mam adapostit doua luni intro casutza a unui muncitor la marginea Cimpinei. BARANGA I. 174. Multzimea tresari. O suta de glasuri vuira indata. . . Cei de pe margini se imbulzira in fatza. VORNIC P. 219. Frumos eaici la margine de sat! A inflorit in curte otzetarul. DESHLIU M. 37 cf. 15. La o margine de tirg. JARNIKBIRSEANU D. 348. Ajunse intro zi de catra sara intro cetate shi fiindca era foarte trudit shi ostenit nau intrat inlauntru ci au abatut la o casutza micutza in marginea cetatzii. SBIERA P. 123. A ajuns tuma la marnea orashului unde era un otz spinzurat.GRAIUL I 208 cf. ALR SN III h 808 ALR I 404/283 679 980/700 710 720 725 960 984 986 ALR II 2485/365 A I 17 23 II 12 iii 16. Golea ici Golea colea Golean margine de sat In cel catun afumat se zice cind cautzi pe cineva despre care nu shtii unde shade. ZANNE P. VI 129. ♦ (In contexte figurate) Deasupra seninul tivit pe amindoua marnile de shirurile de case parea k o pestelca batuta in margele sinilii. CONV. LiT. XLV 362. ◊ Marginea (sau marginile) pamintului (sau lumii) sau margine (sau margini) de pamint = a) (invechit shi popular) limita pamintului (privit k intindere). In tot pamintul veastea lor shi in margirile lumiei graiurile lor. PSALT. HUR. 14^v/5. Veastea bunatatzilor lor. . . ajungind pre in toate marginile lumii (a. 1648). GCR I 131/11. Din marginea lumii a noptzii regina Varsan calea noastra duioasai lumina. ALECSANDRI P. I 126. TZara in care imparatzea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pamintului shi craia istuilalt la alta margine. CREANGA P. 183. SHi patru margini de pamint Ce strimteau fost in largul lor Cind sa pornit salergen zbor Acest cuvint. COSHBUC P. I 54; b) p. e x t. (invechit) oamenii de pe intreg pamintul lumea intreaga. Intoarcesevor catra d[o]m[nu]lu toatea margirele pamintului shi inchinrasevor inrainteai. PSALT. HUR. 18^r/15. Se vor teame de el toate marginrile pamintului. ib. 55^r/6. Toata marginea pamintul[u]i i pare bine de impreunarea cereshtilor cu paminteanii (a. 1633). GCR I 83/9. SHi portzile. . . nu vor hi inchise nice dzua nice noaptea ce vor intra marginile shi laturile lumiei. VARLAAM C. 169. Acela va giudeca marginile pamintului dirept fiind. DOSOFTEI ap. GCR I 250/21. Cela ce iaste nadeajdea tuturor margenilor pamintului. VARLAAMIOASAF 166^r/1. (Cu determinantul subintzeles) Bucurate nadeajdea marginilor sprijineala celor scirbitzi. MINEIUL (1776) 210^r2/19. ◊ Loc. adj. Fara (de) margini (sau rar margine) = care este sau pare a fi nelimitat; foarte mare foarte intins ; nesfirshit. Ce prapastie fara marginii. . . Grozava vecinicie. MARCOVICI C. 10/19. Codriifarde margini au ai da adapostire. CONACHI P. 263. Pustiul fara margini. ALEXANDRESCU M. 20. Caleai lunga fara margini Cum e shi iubirea mea. ALECSANDRI T. I 435. Uscatziv asha cum este girbovit shi de nimic Universul fara margini e in degetul lui mic. EMINESCU O. I 132 cf. id. N. 32. Am vazut cirdurile de dropii cutrierind. . . acele shesuri fara margine. ODOBESCU S. III 14. Cimpia parea fara margini. V. ROM. iunie 1955 73. ◊ Expr. De la (sau din ori la) marginea (sau marginile) lumii (sau de lume pamintului de pamint) = (de) foarte departe. Veni de la marginea pamintului sa auza intzeleptziia lui Solomon. N. TEST. (1648) 16^r/28. Rasaro vijelie din margini de pamint Dind pulbereami tzarinii shi inimami la vint. EMINESCU O. I 128. Pustii ei se simt SHiaruncatzi Departe la margini de lume. COSHBUC P. II 46. Neshtiind k astfel mor oamenii in orashele mici la marginile lumii privea in toate partzile impungator shi cu dushmanie. SADOVEANU O. IX 142. Glas nu am dar cind vorbesc Saude la marginea lumii (Condeiul). SHEZ. IV 88. (Invechit) De la margini pina la margini = de la un capat la altul de pretutindeni. De la margini pina la margini au strabatut vestirea ta. MINEIUL (1776) 35^v2/32. A nu shti la ce margine (i) va ieshi (ceva) = a nu shti ce reushita va avea la ceea ce a intreprins (sau ce reushita va avea lucrul intreprins). SHadea k un osindit de nu shtia la ce margine va sai iasa lucrul. IST. TZ. R. 104. Nu shtiu la ce margine va sai iasa. ap. DDRF cf. ZANNE P. VI 195. (Regional) A umbla huci marginea = a fugi de frica; a da dosul. Com. din PIATRA NEAMTZ. (Argotic) A gini (sau a gimbi) marginea = a fi atent la ceva a observa. GR. S. VII 130 cf. BUL. FIL. II 207 BL II 156. ♦ Rezerva de care se poate dispune in anumite limite; marja. ♦ F i g. Limita punct extrem pina la care se poate concepe admite sau pina la care e posibil ceva. Tot omul intzelept datoriu iaste cu bun cuget shi cu semuire vie fietecare lucru de folos. . . a socoti shi ce folos trage cu el shi pana la care margine masura (a. 1642). GCR I 97/21. Intzeleptele obladuiri feresc pe noroade a nu se atinge de doua margeni de care atinginduse pricinuiesc lor zdrobire shi sfarimare neaparata adeca nici le impileaza. . . dar nici le lasa intru ushurintza atit de nemasurata (a. 1802). URICARIUL I 12. Omul este centrul din care izvorasc doua nemarginiri inprotivitoare; intrinsul se vad adunate marginile cele mai departate. MARCOVICI C. 11/8. Puterea ce margini nare Au ashezat rinduiala crugurilor calatoare. CONACHI P. 259 cf. MAIORESCU CR. I 294. Dorind sa contribuiesc shi eu in marginile puterii mele la numarul de sarbatori al „Tribunei” va trimit alaturat un mic cintec studentzesc. CARAGIALE O. VII 218. Intrun mic studiu critic e foarte greu a vorbi despre o chestie insemnata; sint neajunsuri fatale care tzin de marginile restrinse ale unui articol. GHEREA ST. CR. II 290. Furia lui Scatiu nu mai cunoscu margini. D. ZAMFIRESCU T. S. 6. Sa se shtie k toate au o margine chiar shi in tzara noastra bine cuvintata. REBREANU R. II 25. Entuziasmul a intrecut orice margine cind scamatorul shia fluturat in soare cele trei sabii. SAHIA N. 67. Impresia care o lasa istoriile traditzionale ale rascoalei din 1821 e k mishcarea a izbucnit spontan din suferintze care atinsesera marginile rabdarii. OTZETEA T. V. 133. Aurica. . . se aprinse pina la marginea de ashi inchipui k poate sa intereseze pe student. CALINESCU E. O. II 251. Intreabamal In marginile cuvintului de onoare tot ai sa afli ceva. C. PETRESCU A. R. 31. Au dreptate toate au o margine. PREDA D. 157. ◊ (In propozitzii consecutive negative da determinantului valoare de superlativ) SHiret de nu mai avea margini. SHEZ. III 3. Ii zgircit de nare margina. ALR II 3038/682 cf. ALR I 783/984. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara margini = foarte puternic intens; nestavilit. El i pune pea ei frunte mindru diadem de stele. . . SHi iubindo fara margini scrie; „visul de poet”. EMINESCU O. I 32. In ushoara lui tristetze e o hotarire de fier shi un curaj fara margini. PETRESCU O. III 203. Ilie se facu crunt shi o ura fara margini i pustii inima. PREDA D. 46. ♦ (Regional) Loc de pashunat situat la un capat de sat (unde dorm vitele vara). Cf. CHEST. V 21/74 ALR I 648/980 1122/880 ALR II 3869/769. ♦ (Regional) Cimitir. Cf. IORDAN STIL. 365. 2. (Invechit shi popular) (Teritoriu de) granitza; frontiera hotar. Aceia santo cadzace she shedu prea cele margene in tzara lesheasca (a. 1612). ROSETTI B. 79 cf. ANON. CAR. LB. Mergi la margine shi tzine straja acolo. ALEXANDRIA 4/7. Indata au trimis cartzi pre la margini sa pazeasca. N. COSTIN L. 570. SHi au gatit leshii oaste shi au pornito panla marginea lor la Snetin. NECULCE L. 224 cf. 197. Capitanii cei mari de marginea de Cernautzi. . . vor da de zece bucate un leu (a. 1728). URICARIUL i 51. Se orinduisa in citeva locuri oaste turceasca pentru paza marginei la Hotin (sfirshitul sec. XVIII). LET. III 268/36. Primejdiile marginilor shi ale craimei noastre intregi atita sint de mari cit nu se pot arata prin cartzi. SHINCAI HR. II 143/17 cf. 151/17. Venisa pira de la Stroia vornicul. . . cum k au imbiat oamenii lui pe marginea turceasca (a. 1810). GCR II 206/22 cf. BUL. COM. IST. IV 52. Intrind pe margine in tzara sau lovit cu turcii. DIONISIE173. Prin poruncile domniii mele. . . catre capitanii marginilor sau poprit cu totul a nu sa mai aduce vinuri streine (a. 1822). DOC. EC. 262 cf. 360. Banii vamii iau raspuns aici la Divanu savirshitor. . . Drept aceea i sau dat acest bilet de trecatoare la margine spre a fi nesuparat (a. 1830). ib. 462. In vreme de pace ei erau indatoratzi sa faca garnizoana orashelor shi tirgurilor shi sa pazeasca pe rind marginile. BALCESCU M. V. 608 cf. 607. Un an shi mai bine Tomsha primi veshti dupa veshti de la marginile Lehiei cum k Moviloaia cu feciorii shi ginerii string oshti. SADOVEANU O. V 671 cf. X 9. Eram in oshtire granicer dai da pa marne. GRAIUL I 196. ◊ F i g. Era shi ea inca la marginea copilariei fara prea multe griji. C. PETRESCU R. DR. 79. ◊ L o c. adj. (Invechit) De margine = periferic marginash. Au marsu la vizirul shi iau dat raspunsu k nu va pute purta grije a doo tzari ce sint de margine. NECULCE L. 164. Socoti cum k fiul sau este prea tinar shi nu va putea cirmui o tzara de margine. BALCESCU M. V. 437. 3. Terenul din imediata apropiere a unei ape (v. m a l tz a r m); portziunea de apa din imediata apropiere a malului. Paru corabniciloru k se apropiara la vriu o marrgire (tz a n u t u N. TEST. 1648 tz a r a BIBLIA 1688). COD. VOR. 90/26 cf. 86/2. Rradicara veatrila shi sufla ventishoru shi vaslamu la marrgiri. ib. 94/21. Se umnojeshti semantza lor k stealele ceriului shi k arira pre margirea mariei. PSALT. 328 cf. IORGA L. R. 31. [Scoasera navodul] la margine shi shezura de aleasera bunii in vase e putrezii lepadara afara. CORESI ap. GCR I 18/6. Domnul deaca intra in vasul ce era a lui Petru shedzu shii dzise sa urneasca vasul de la margine. VARLAAM C. 258. Ieshind vasale la margina le ashaza shi ieshi oastea pre uscat shi o tocmi. HERODOT (1645) 345. Carele va gasi pre marginia unii ape mari fiece lucru. . . de nul va marturisi nu va avia nice o certare. PRAV. 39. Nascura k multzimea stealelor ceriului shi k nasipul nenumarat la margenea mariei. N. TEST. (1648) 299^v/23. Iara altzii sau tinsu in gios preste tot locul de au facut orash shi sate panin marginea Dunarii shi pana in Olt (cca 1650). GCR I 189/29. Au ieshit la margine la uscat pre pamint shi priviia pre mare (a. 1675). id. ib. I 223/14. Stringind de tot feliul de peashte. . . il scoasera la margine. CHEIA IN. 9^v/6. SHi sosim. . . la dilboana adinca shi mare shi de margine era o muiare despletita. DOSOFTEI V. S. octombrie 79^v/35. De la muntzii Monomotapii pina in marginea Marii Roshii 5015 de mile se numera. CANTEMIR IST. 139. Prezburg. . . Orash mare shi frumos in marginea Dunarii shi cu toate cele spre odihna shi podoaba orinduieli. GOLESCU I. 20. Toate marginile marii ce sint spre orash shi canaturile ce intra in orash sint pline de corabii. id. ib. 79. Ajungind de marginea unui eleshteu. ap. DDRF. Oltule careai fost martur vijeliilor trecute SHi puternici legioane pa ta margineai privit. ALEXANDRESCU O. I 72. In linishtea serii Sa ma lasatzi sa mor La marginea marii. EMINESCU O. I 216. Trecind descultzi prin vad. . . Moldova inghetzata pe la margini. . . ne degera maduvan oase de frig! CREANGA A. 116. Cum mergea el gindinduse. . . se pomeni la marginea unui eleshteu. ISPIRESCU L. 43 cf. 34. Podarul ingenunche pe marnea riului lua apa in pumnii facutzi gavan. . . shi. . . shio improshca pe obraji. CONV. LIT. XLIV 38. Ciutalina am scornit Din lunca Siretului Pinan marnea Prutului. PAMFILE CR. 80. Trage la marne. ALR I 1737/954 cf. ALR II 2485/219 ALR SN III h 824. Luntrea pa mare pa margine so tragi. ZANNE P. V 395. 4. Fiecare dintre cele doua partzi laterale ale unui drum; p. e x t. portziunea de teren din imediata apropiere a unui drum. Mergea Ivan shovaind cind la o margine de drum cind la alta. CREANGA P. 297. Era odata la marginea unui drum umblat o fintina. CARAGIALE O. II 244. Sub tei la margine de drum Soprise pe rezor. COSHBUC F. 69. Cu friul calului trecut pe dupa cot porni pe cararea din marginea drumului. SADOVEANU B. 222. Venea pe marginea ulitzei. REBREANU R. I 176. Calca cu bagare de seama. . . ferind noroiul shi baltoacele tzinind marginea.id. ib. 298. Mecanicul spune k a vazuto mergind linishtita pe marginea liniei. C. PETRESCU C. V. Ar fi mers pe jos. . . daca nu ar fi simtzit numaidecit o sfirsheala a trupului cel facuse sa se asheze in marginea shoselei. BARBU SH. N. 8. Marnea drumului. ALR II/987. ♦ S p e c. Bordura (la un drum). Cf. CIHAC I 158. 5. (Invechit shi popular; mai ales la pl.) Fiecare dintre cele doua laturi ale unei formatzii de lupta; flanc aripa. Purcegind. . . cu oastia viotzii [=beotzienii] luara doua margini a athineilor. HERODOT (1645) 298. Radu din gura graia. . . Batetzi voi mijloacele Iara eu marginile. De la voi ce va scapa De la noi nu santurna. POP. AP. GCR II 301. ◊ Expr. A tzine (tot) marginile sau a bate marginile = a se feri de cei mai greu a se codi la treaba; p. e x t. a fi ascuns fals inshelator. Cf. ZANNE P. VI 195. 6. (Regional) Fiecare dintre cei doi drugi laterali ai unei scari; carimb. Cf. ALR II/I MN 134 3888/47 235 ALRM II/I h 343. 7. (Regional) Fiecare dintre cele doua bratze ale ferastraului. Cf. PAMFILE I. C. 121. 8. Extremitate laterala a unui obiect (v. l a t u r a d u n g a m u c h e); partea de jos sau de sus a unui obiect (v. c a p a t). Atinsese de marginea veshmintelor lui. CORESI EV. 380. Margenele hlamidei aruncindule preste. . . pulpele picioarelor calului (a. 1773). GCR II 90/29 cf. LB PONTBRIANT D. Bratzul ei atirna lenesh peste marginea de pat. EMINESCU O. I 79. Le privi din urma aplecata peste marginea balustradei. PETRESCU C. V. 363. Dupa ce umplu cu bagajelei pretzioase locurile libere de pe canapele. . . arendashul se ghemui cum putu pe o margine linga un geamantan. REBREANU R. I 13. Ma plec peste el sprijinindumi mina de marginea patului. SAHIA N. 117. Ia shezi tu colea pe marginea prispei. SADOVEANU O. VII 334. Prinde cu greu din cauza pantofilor marginea de sus a ulucilor inalte shi dese. V. ROM. iunie 1954129. Se asheza pe marginea patului. PREDA I. 32. Doisprezece fratzi Intrun pat culcatzi Nici unul nui la margine (Spitzele rotzii). SADOVEANU P. C. 13. ◊ (Invechit) Marginea unghiului sau margine de unghi = temelie. Puiu [scris : poiu] intru Sion piatra in marrgire de unghiu (p i i a t r a t e m e l i e u n g h i u l u i N. TEST. 1648). COD. VOR. 146/13. Piatra. . . cea din marginea unghiului. MiNEIUL (1776) 98^v2/15. ◊ Loc. adv. (Regional) Intro margine = (culcat sau aplecat) pe o parte; intro rina. Cf. ALR II/I h 98. ♦ Portziune lasata nescrisa pe una sau pe mai multe laturi ale unei foi de hirtie sau ale unei pagini de carte. Unele cuvente leam pus pre rand ce leam inchis in parintijish. . . iara altele leam pus pre margene (a. 1651). BV I 189. SHi pe margini de caiete scriam versuri dulci. EMINESCU O. I 140. Am insemnat pe marginea cartzii unele pasagii cu gindul sa le transcriu pentru cetitor. IBRAILEANU S. L. 110. ◊ Pe marginea cartzilor = rubrica a unor reviste in care se face prezentarea lucrarilor recent aparute Cf. DR. V 744 VI 484. Pe marginea (sau marginile) = in legatura cu. . . in raport cu. . . k corolar a. . . Pe marginea ideii care am enuntzato mai inainte amintim acum numai in treacat k. . . V. ROM. ianuarie 1954. Au continuat cu discutzii pe marginea celor doua rapoarte prezentate. SCINTEIA 1961 nr. 4855. ♦ (Transilv.) Portziune dintrun copac care se lasa netaiata cu ferastraul pentru a sustzine trunchiul pina in momentul cind va fi prabushit. Cf. ALR I 985/231 283 335 558. ♦ (Regional in sintagma) Altoire la margine = altoire in coroana. V. c o r o a n a. (DobraDeva). ALR II 6102/105. 9. (Invechit mai ales la pl.) Extremitate a corpului unei fiintze (v. m i n a p i c i o r) sau a membrelor corpului (v. d e g e t). Piialea vitzelului shi tot trupul lui cu capul lui shi cu marginele (p i c i o a r e l e B 1938 108) lui. BIBLIA (1688) 71²/17. Lau prins pre el shi iau taiat margenile (degetele cele mari B 1938 252) minilor lui shi marginele picioarelor lui. ib. 173¹/19. K nau scris mina cereasca ingereasca ce mina pacatoasa shi nam dat odihna marginilor meale (a. 1694). GCR I 314/3. 10. (Regional) Scindura de calitate inferioara taiata de pe laturile bushteanului (avind o parte plana shi una convexa) latunoaie; p. g e n e r. scindura (ALR I 1853/40). Cf. LM. Materialul cel mai ieftin potrivit mai ales pentru imprejmuirea gradinilor shi a livezilor il formeaza despicaturile marginile laturoaiele. PACALA M. R. 439. Gard d’i margini ALR II/I MN 125 3838/551 cf. ALR I 1851. ♦ Doaga mica. V. a r i p a. ALR II 6707/235 cf. 6707/551 812 928 987. ♦ S p e c. (La pl.) SHipci care se bat pe peretzii caselor de lemn k sa tzina tencuiala sau lutul (Petreshtii de SusTurda). CHEST. II 369/329. 11. (Invechit) Rest dintrun val de pinza sau de stofa; cupon. Cf. POLIZU. Margine de postav 14 oca: 1 leu (a. 17261733). N. A. BOGDAN C. M. 159. ♦ (Regional) Bucata de teren de forma triunghiulara care ramine nearata la capatul ogorului; clin coltzar (IscroniPetrosheni). A III 7. ♦ (Regional) Coltz de piine (MargineaRadautzi). ALR II 4016/386. II. Ceea ce margineshte un obiect sau o suprafatza; ceea ce se gaseshte pe margine (I) sau in imediata ei apropiere. 1. Limita superioara a peretzilor unui recipient a unei cavitatzi etc.; gura buza (invechit) usna. Cf. COSTINESCU. Sta in groapa linishtit sprijinindushi miinile de marginea ei. SAHIA N. Acolo sus se afla marele amfiteatru al carierei k un circ uriash de granit. . . iar oamenii apar shi dispar pe marginea prapastiei asemeni unor pitici. BOGZA C. O. 255. ◊ E x p r. A fi (sau a se gasi a ajunge) pe (sau la) marginea gropii = a fi aproape de moarte. Cf. COSTINESCU. Iata k imparatul ajunse la marginea groapei. Cind fu la ceasul mortzii el lua copilul pe genunchi shii zise: . . sint in clipa de ami da obshtescul sfirshit. ISPIRESCU L. 41. A fi pe (sau la) marginea prapastiei = a se afla intrun moment critic; a fi amenintzat de o mare primejdie. Cf. COSTINESCU. Am fost din cauza ei pe marginea prapastiei. GANE N. III 80. 2. Imprejmuire de piatra sau de birne ridicata in jurul gurii unei fintini sau a unui bazin. V. g h i z d. Cf. POLIZU PONTBRIANT D. DDRF SHAINEANU D. U. (In contexte figurate) Iubirea ei era o amfora uitata pe marginea unei fintini. TEODOREANU M. II 112. ♦ (Regional) Peretele de lemn de forma circulara al sitei; veshca (NucshoaraCimpulung). ALR II 3983/784. ♦ (Regional la pl.) Peretzii laterali ai scocului. Cf. ALR SN I h 156. 3. Partea rasfrinta a unei palarii; bor. Cf. POLIZU COSTINESCU. Umbla indeobshte cu haine negre. . . iar capul shil acopere cu o palarie de pisla cu margini largi. CONV. LIT. V 335 cf. LM ALEXI W. ALR I 1859. 4. Chenar decorativ la o tzesatura. Cf. APMFILE I. C. 321. Formarea marginii. . . comporta un grup de doua sau mai multe fire care parcurg drept pe directzia urzelii IONESCUMUSCEL TZES. 290. Pl.: margini shi (popular) margini (rar) margine. SHi: márgina márgene (pl. margene shi margeni) (neobishnuit) margine (regional prin sincopare) márne (pl. marni) s. f. Lat. margo marginis.