MARGARITARÉL subst. Diminutiv al lui m a r g a r i t a r. 1. S. n. Cf. m a r g a r i t a r (I 1). Dar cind rade Rada margaritarei Sint pe lume oare scumpi k dintzii ei? COSHBUC B. 208. ▭ Doua margaritarele. 2. S.n. (Bot.) Lacrimioare (Convallaria majalis). Cf. m a r g a r i t a r (II 1). Intracest fel sa fac toate celelalte ape de margaritarel de capshune de liliac alb. PISCUPESCU O. 298/18. Floricica asta. . . merita numele de lacrimioara shi de margaritarel. NEGRUZZI S. I 97. Cu voi scumpe strugurele Albe margaritarele Primavarashi face salbe. ALECSANDRI P. I 123. O cununa de margaritarele era ashezata pe fruntea ei neteda. EMINESCU N. 8. Mirosea parfumul parului ei care aducea a margaritarel. D. ZAMFIRESCU A. 47 cf. GIRLEANU L. 32. 3. Subst. (Regional) „Tufa lemnoasa k liliacul cu frunze negreverzi face boabe albe k margarintarul fara miros”. SHEZ. XV 81. 4. Subst. (Med.) Stomatita. Cind margaritarelul nu tzine de o stare generala rea el se vindeca ushor shi repede. BIANU D. S. cf. CANDREA F. 221. Pl.: (1 2) margaritarele shi (invechit shi regional m.) margaritarei. SHi: (regional) margarintarél subst. SHEZ. XV 81. Margaritar + suf. el.