MARGARITÁR (1 2) margaritare s. n. (3 4) s. m. 1. S. n. Boaba rotunda shi tare de culoare albastralucitoare cu reflexe sidefii care se formeaza in corpul unor scoici shi care se intrebuintzeaza k podoaba de pretz; perla. ◊ Loc. adj. De margaritar = impodobit batut incrustat cu margaritare (1). ♦ Fig. Lucru fara cusur de mare valoare. 2. S. n. Pietrish marunt la betoane pentru fatzade mozaicuri pentru ashternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lacrimioara cercelush. 4. S. m. Numele unei specii de vasc care creshte numai pe stejari cu fructe in forma de bobitze galbene (Loranthus europaeus) Din ngr. margaritári.