margaritar sn [At: (cca 1550) CUV. D. BATR. II 461/16 / V: (inv) ~iu (Pl: iure ~iuri) (irg) margar~ margaritariu (reg) ~intar / Pl: ~e (irg sm) ~i / E: mgr μαργαριτάρι] 1 (Csc) Perla folosita k podoaba. 2 (Pop; ie) Pacat de margaritar k e la gat de magar Se spune despre un lucru de valoare ajuns pe mana unui om care nu shtie sal pretzuiasca sau nul merita. 3 (Pop; ie) A arunca ~ (inaintea) porcilor A da un lucru de valoare cuiva care nu shtie sal pretzuiasca. 4 (Ila) De ~ Incrustat impodobit cu margaritare (1). 5 (Pfm; ie) (Cei lipseshte chelului?) Tichie de ~ Se spune despre cei care au sau doresc sa aiba lucruri de pretz nefolositoare deshi sunt lipsitzi de strictul necesar. 6 (Fig) Lucru de mare valoare fara cusur. 7 (Teh) Pietrish marunt folosit la prepararea asfaltului la ashternerea pe alei in curtzi etc. 8 (Bot) Lacramioare (Convallaria majalis). 9 (Bot) Vascdestejar (Loranthus europaeus).