MARFAR s. m. s. n. I. S. m. (Regional) Negustor ambulant de pinzeturi shi stofe ; (invechit rar) marfash. Cf. com. din MARGINEARADAUTZI ALR II 6 481/791 com. din TZEPESH VODACERNAVODA. II. S. n. Tren de marfa. Ia taiat azi dimineatza marfarul un picior dar a scapat cu viatza. BENIUC M. C. I 41. Trebuia acum sanconjoare mult tocmai pe la rampa marfarelor. CAMILAR N. II 211 cf. 214. Dimineatza a fost linishte can toate zilele: doua marfare expresul de la Lemberg. GALAN Z. R. 164. Pl.: (I) marfari (II) marfare. SHi: marfár s. n. Marfa + suf. ar.