MÁRE² mari s. f. Vasta intindere de apa statatoare sarata shi amara de obicei unita cu oceanul printro strimtoare sau formind partea oceanului de linga tzarm; nume generic dat apelor sarate de pe suprafatza pamintului. Cind chiuie o data se cutremura pamintul vaile rasuna marile clocotesc shi peshtii din ele se sparie. CREANGA P. 54. La picioaretzi cad shitzi caut in ochi negriadinci k marea SHi sarut a tale mine shii intreb de potzi ierta. EMINESCU O. I 30. Marea limpede shi albastra pare k un smarald incadrat intrun inel de aur. ALECSANDRI O. P. 312. Lup de mare v. lup. Cal de mare v. cal (3). Spuma de mare v. spuma. Rau de mare v. rau. ◊ Expr. Marea cu sarea = imposibilul. A fagadui marea cu sarea. ▭ Popa cerea insa marea cu sarea! SLAVICI O. II 88. A cerca marea cu degetul = a face o incercare chiar daca shansele de reushita sint foarte mici. Bine bine! cercatzi voi marea cu degetul dar ia! sa vedem cum itzi da de fund? CREANGA P. 260. (In legatura cu verbe de mishcare) Peste (noua) mari shi (noua) tzari = foarte departe v. noua. SHi merg ei shi merg cale lunga sa leajunga trecind peste noua mari peste noua tzari shi peste noua ape mari. CREANGA P. 207. A vintura mari shi tzari = a cutreiera lumea larga a hoinari. ◊ Fig. Intindere mare suprafatza intinsa vasta; imensitate. La asfintzit un soare roshu incununat de nouri de jaratic se cufunda in marile verzi ale codrilor. SADOVEANU O. I 325. Saprinde un joc de licariri ciudate pe aceasta mare intinsa de nisipuri arzatoare. BART S. M. 22. Stele pluteau k nishte faruri pe nemasurata shi linishtita mare de intuneric. VLAHUTZA O. A. 158.