MÁRE³ subst. (Invechit shi popular de obicei precedat de adv. „atita” shi urmat de un substantiv de care se leaga prin prep. „de”) Numar sau cantitate mare; multzime gramada. Atita mara de vreme (cca 1825). ARH. OLT. IV 369. Atita maru de om sau oameni. LB. Aceste rinduieli shi obiceiuri. . . statornicite prin atitea acturi ctitoriceshti shi domneshti shi urmate din inceput intratitza mari de ani sau pazit din vechime (a. 1845). URICARIUL V. 362/3. Atita mar de oameni. CIHAC I 158. A cirmuit atita mare de ani. ISPIRESCU ap. SHAINEANU D. U. Oare nu va e destul k precit a fost tilharul acesta cu zile el a haladuit in domnie atitzia mari de ani? ODOBESCU S. I 110. De mari de veacuri se luptase. id. ap. SHAINEANU D. U. De atitzia mari de ani vecini cu moshiile. d. ZAMFIRESCU V. TZ. 14. Se mai schimba lucrurile omeneshti intro clipa nu intratita mare de vreme. MERA L. B. 119. Pl.: mari. SHi: mar mára subst. Pentru etimologie cf. TDRG BUL. FIL. II 162 BL V 43 (care pune cuvintul in legatura cu amar) CIHAC I 158 LM TDRG BUL. FIL. I 178 (care leaga termenul de mare²).