MARCHITÁN, marchitani, s. m. (Învechit și arhaizant) Negustor (în special ambulant) de mărunțișuri. V. bocceagiu, colportor. Se jură, se văicăresc fără lacrimi, ca niște marchitani. CAMIL PETRESCU, U. N. 304. Trandafirii de mătase, rourați cu sticlă pisată... de la cel mai de seamă marchitan din București. MACEDONSKI, O. III 10. – Variante: marchidán (G. M. ZAMFIRESCU, SE. M. N. I 17), mărchidán (ȘEZ. VI 156), mărchitán s. m.