MARCÁRE (< marca) s. f. 1. (MED.) Procedeu de studiu folosit pentru punerea in evidentza a unor celule (de obicei sangvine) prin fixarea locala a unei substantze radioactive. 2. (SILV.) Marcarea arborilor = operatzie de inscriere a numerelor de ordine o data cu masurarea diametrelor arborilor pentru a cunoashte volumul de lemn dintro padure inainte de exploatare. 3. Marcarea animalelor = individualizare a cailor cornutelor shi a porcilor prin insemnare cu cifre sau semne conventzionale tatuaje crestari la urechi pentru a le tzine evidentza. Practicarea m.a. la animalele salbatice permite studierea deplasarii acestora. 4. M. radioactiva = aplicarea unui semn distinctiv reprezentat de o molecula specifica in scopul observarii sau dozarii sale.