MARCÁ marchez vb. I. Tranz. 1. A face a aplica un semn caracteristic pe un obiect pe un animal etc. pentru al deosebi de altele. ♦ A imprima pe un obiect de metal pretzios semnul oficial care i garanteaza calitatea shi autenticitatea. 2. Fig. A constitui o nota specifica o trasatura caracteristica; a reprezenta a ilustra. ♦ A scoate in evidentza a releva a sublinia; a manifesta. ♦ A constitui o dovada; a indica a dovedi. 3. A delimita un teren o suprafatza etc. prin linii semne; a insemna. 4. (Sport) A obtzine unul sau mai multe puncte intro competitzie intrun joc; a inscrie. ♦ A supraveghea pe unul sau pe mai multzi jucatori din echipa adversa pentru ai impiedica sa intreprinda actziuni ofensive sau sa marcheze (4). Din germ. markieren fr. marquer.