MARASM s. n. (Livresc) 1. (Invechit) Stare de slabiciune extrema a organismului; extenuare sfirsheala epuizare. Moartea produsa de marasm adeca de batrinetze. VASICI M. I 143/2. Marasm (istovire). CORNEA E. II 99/28 cf. NEGULICI. Boala teribila care cel mai mic accident poate sa o faca fara leac shi sa aduca pe bolnav la marasm. MAN. SANAT. 223/10 cf. COSTINESCU LM. Sa stavileasca pierderea crescinda a populatziunii intinderea boalelor contagioase marasmul malaria hrana cea neindestulatoare. MAIORESCU D. I 220. 2. P. e x t. Epuizare morala apatie descurajare ; decadere. Zadarnic singur citeodata pentrua scapa deal meu marasm Incerc sa cred k este altfel shi sa ma pierd cu ochiin soare. MACEDONSKI O. I 98. Admirase la gradina din Anvers o pereche de asemenea pui hirjoninduse shi incercindushi elastic puterile tinere fara sa sufere inca de marasmul captivitatzii. C. PETRESCU V. 15. SHi: (invechit) marásma s. f. CORNEA E. I 105/3. Din ngr. μαρασμός fr. marasme germ. Marasmus.