MAR¹ meri s. m. Pom din familia rozaceelor cu frunze ovale paroase shi cu flori albetrandafirii care se cultiva pentru fructele sale comestibile; creshte shi in stare salbatica prin paduri (Pirus malus). Marul ma primit intinzindumi spre imbratzishare crengi fara frunzish. C. PETRESCU S. 14. Se pierde in gradina printre merii infloritzi. BASSARABESCU V. 26. Frunza verdea marului Nu crede feciorului. JÁRNIKBIRSEANU D. 276. ◊ Loc. adv. De florile marului = degeaba fara rost fara scop. Nu se poate sa mi se fi zis de florile marului sa pastrez aceste oscioare. ISPIRESCU E. 59.