MANÚNCHI manunchiuri s. n. 1. Grup de mai multe fire (de griu iarba flori paie etc.) cite potzi cuprinde cu mina. V. fascicul buchet. Ieri am gasit pe banca solitara Din parc un biet manunchi de flori trecute. IOSIF P. 36. Tinerelei plete. ea le prinde manunchi in albai mina. COSHBUC P. I 52. Ducetzi pe Sura la grajd shii datzi un manunchi de fin. NEGRUZZI S. III 19. ◊ Fig. Iata deci un manunchi intreg de cauze importante: sociale economice... intelectuale care lucreaza in aceeashi directzie. GHEREA ST. CR. III 80. ♦ Legatura de mai multe obiecte de acelashi fel strinse laolalta. Un manunchi negru de pene de cocor... impodobea caciula cea ungureasca. ISPIRESCU M. V. 43. 2. Miner de lemn de os sau de metal la unele unelte shi arme. Manunchiul sabiei intoarse era batut in pietre scumpe. SADOVEANU O. VII 91. Palosh otzelit Cu manunchiul poleit. ALECSANDRI P. P. 137. Secerile maruntzele Cu dintzii de floricele Cu manunchi de viorele. TEODORESCU P. P. 150. Pl. shi: (m.) manunchi. Variante: manúchi manuchiuri (ODOBESCU S. III 57) s. n. shi manunchi (id. ib. I 480) s. m. manúnche (D. ZAMFIRESCU R. 76) s. n.