mantuíre mantuiri s. f. Actul prin care Dumnezeu prin intruparea rastignirea shi invierea Fiului Sau Iisus Hristos restabileshte omul in starea de comuniune personala cu El dandui acestuia premisele unei vietzi noi veshnice; rascumparare. ◊ Coiful mantuirii v. coif. Din mantui.