MANTÍLA s. f. 1. (Invechit) Mantela (1). Cf. STAMATI D. COSTINESCU ALEXI W. Mantila ei din cuier cind intru in antret ma infioara. IBRAiLEANU A. 167. Tinara femeie. . . ishi lepada mantila de drum shi ramase intro rochie simpla. SADOVEANU O. XIV 303. 2. Un fel de shal de dantela (neagra) purtat mai ales de femeile spaniole. Se intrerupse sa faca loc unei doamne. . . infashurata in mantila neagra de dantela shi de margele. C. PETRESCU O. P. I 66. Pl.: mantile. Din fr. mantiile. Pentru sensul 2 cf. sp. m a n t i l l a.