Definiția cu ID-ul 1252109:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MANTELUȚĂ s. f. (Învechit) Diminutiv al lui m a n t e l ă. Cf. LEX. MARS. 192, POLIZU, PONTBRIANT, D. Am îmbrăcat amîndoi repede cu manteluța lui pe bietul drâcușor. CARAGIALE, O. I, 128. - Pl.: manteluțe. – Mantelă + suf. -uță.