MANTÉLA s. f. (Invechit) 1. Haina larga mai scurta decit mantaua purtata de femei pe deasupra celorlalte haine; (invechit) mantila (invechit rar) mantal. Cf. VALIAN V. Sai arate k mantela minunat face fosh fosh. PR. DRAM. 360. Iarna unii [lilieci] se acopar cu aripele k cu un mantel. BARASCH I. N. 249 cf. PONTBRIANT D. Fostai pe la croitorul meu k sai spui sami aduca mantela cea de drum? ALECSANDRI T. 851 cf. 352. 2. Mantie. Ishi sfarima. . . cheutoarea mantelei. BALCESCU M. V. 392. Sint persecutatzi k martirii. . . nici tremurul shi suspinul nu shil fac decit sub mantela. BARITZIU P. A. III 136. Pl.: mantele. SHi: mantel s. n. Din it. mantello. Cf. rus. маптел.