MANTÁ mantale s. f. 1. Haina lunga dintro tzesatura groasa sau impermeabilizata facind parte mai ales din uniforma militarilor shi care se poarta peste alte haine contra frigului sau a ploii. Jandarmul ishi ridica gulerul mantalei. CAMILAR N. I 90. Vedetzi domnule sublocotenent daca aruncam mantaua de cauciuc. CAMIL PETRESCU U. N. 387. Ofitzerul... invelit in mantaua de ploaie controleaza cercetator busola. BART S. M. 16. ◊ Expr. Manta de vreme rea = om caretzi este de folos dar care nul bagi in seama decit atunci cind ai nevoie de el. Ashi intoarce mantaua dupa vint = a se acomoda imprejurarilor a fi oportunist. Ashi gasi mantaua (cu cineva) = ashi gasi beleaua a avea de furca (cu cineva). Apoi nu ma facetzi din cal magar k va vetzi gasi mantaua cu mine. CREANGA P. 253. ♦ Mantie. Intro manta de matase cafenie... privea paturile printrun lornion. C. PETRESCU I. II 32. FatFrumos il asculta. Se dete jos de pe cal shishi ashternu mantaua pe nasip inca fierbinte. EMINESCU N. 24. Poarta pe spate o manta alba cu gulerul de blana. BALCESCU O. I 222. 2. Invelish care serveshte pentru a proteja sau a captushi o piesa sau un sistem tehnic. Mantaua tunelului. Pl. shi: mantai (SAHIA N. 117) mantai (V. ROM. noiembrie 1953 155) mantali.