mantá (mantále) s. f. Mantie mai ales pentru militari. Fr. manteau printrun intermediar putzin sigur poate oriental cf. ngr. μαντί (direct precum carreau › cara dupa Tiktin e indoielnic deoarece cunoashtem shi mai putzin drumul parcurs de car(e)a; din pol. manta „mantila” dupa Cihac II 168 e dificil semantic shi fonetic; rut. mantá adus de Scriban ar putea proveni din rom.). E dubletul lui manta s. f. (mantou) din fr. mante al lui mantel s. n. (mantie de dama) din it. mantello inv.; al lui mantou s. n. (palton de dama) direct din fr. manteau; al lui mantila s. f. (inv. mantou; shal) din sp. prin intermediul fr. mantille; shi al lui mantie s. f. (mantou) din sl. manŭtija sb. rus. mantija (Cihac II 186: Vasmer Gr. 95; Conev 108). Toate aceste cuvinte duc la lat. med. mantum ngr. μαντίον cf. REW 5326. Mantana s. f. (fusta jupon) cuvint folosit de OllanescuAscanio shi ignorat de toate dictzionarele pare sa apartzina aceleiashi familii.