MANTÁ s. f. I. 1. Haina lunga shi larga de postav gros purtata peste imbracamintea obishnuita; s p e c. palton de uniforma militara. Nice mantaua den spinarea lui voda nau haladuit; k era bura de ploaie. M. COSTIN LET. I 265/20. Moscalii. . . ave mantale in spate shi tzine flintele suptu mantale. NECULCE L. 244. Sau culcat pe pamint invalit in mantaua sa. IST. CAROL XII 23^r /4. Se dete jos de pe cal shishi ashternu mantaua pe nasipul inca fierbinte. EMINESCU N. 24 cf. id. O. IV 97. Avea o manta de aba roshie de ploaie shi tocmai venea la noi cu dinsan spete fiindca ploua. HOGASH DR. II 148. Au mai luat loc doi militari in mantai lungi cu cizme. SAHIA U.R.S.S. 61 cf. id. n. 73. Din mantaile imbicsite de apa iesheau aburi. CAMILAR N. II 63 cf. I 90. Ishi lasara mantalele in tinda shi intrara in casa. MIHALE O. 261. Cite fire in manta Atite vaci a fata. ALECSANDRI P. P. 104 cf. H I 23 II 31 132 III 109 141 XII 228 282 418. Soseshte un om la dinsul invalit intro minta cú palaria apasata pe ochi. SBIERA P. 199. Iovitza cind auzea Mintaua jos intindea De trei ori cu bani omplea. POP. ap. GCR i 294 cf. 289. Merg voinicii la vinat Pe cai murgi incalecatzi Cu mantali negrembracatzi. SEVASTOS C. 19 cf. 289. (Rar) Dupa ploaie manta se spune cind ajutorul cuiva vine prea tirziu. Cf. ZANNE P. III 222. ◊ (In contexte figurate) SHi sa pun stapini a tuturor Lapadind fatzarnica mantaua Fac pe ceialaltzi sa le slujeasca Supt domnie aristocraticeasca. BUDAIDELEANU TZ. 349. ◊ Expr. Manta de vreme rea sau (rar) manta rea se spune despre o persoana care este bagata in seama numai cind e nevoie de ea. Ma luat manta de vreme rea. ap. DDRF cf. ZANNE P. III 223 PAMFILE C. 47. (Eliptic) Nu tziam spus de la inceput k [amanta ta] te tzine numai k manta? ap. TDRG. Ashi intoarce mantaua dupa vint = se a adapta cu abilitate imprejurarilor; a fi oportunist. Cf. ZANNE P. III 223. (Rar) A pune cuiva o manta = a inshela pe cineva. Cf. id. ib. 223. (Regional) Ashi gasi mantaua cu cineva = a o patzi cu cineva ashi gasi beleaua cu cineva. Nu ma facetzi din Cal magar k va vetzi gasi mantaua cu mine. CREANGA P. 253 cf. ZANNE P. III 222 I. CR. IV 52. (Familiar) A(shi) feshteli mantaua = a se face de ris printro fapta reprobabila; a o patzi a se da de gol; a feshteli iacaua. Cf. PAMFILE J. II 73. ** (Determinat prin „de ploaie”) Impermeabil. Ofitzerul de cuart invelit in mantaua de ploaie controleaza cercetator busola. BART S. M. 16 cf. 51. Doua mantali dintre care una de ploaie. SADOVEANU O. X 482. 2. (Invechit) Mantie. O manta de porfira sau de aur. CAPATZINEANU M. 11/14 cf. BALCESCU M. V. 395. Cind mantaua domneasca este de piei de oaie Atunci judecatorii fitzi siguri k despoaie. ALEXANDRESCU M. 333. ♦ F i g. O! poezie cu mantaua ta regala. . . Fugi in coltzuntunecos. MACEDONSKI O. I 124. II. Element care serveshte pentru a imbraca a proteja etc. o piesa sau un sistem tehnic. Suprafetzele mari se prelucreaza cu freze cilindrice cu dintzii dispushi numai pe mantaua cilindrului. ORBONASH MEC. 326. Intre doua shaibe. . . se afla mantaua nituita. IONESCUMUSCEL . 141. Pl.: mantale (popular) mantali (IORDAN L. R. A. 69) mantali mantai (BUL. FIL. V 168) shi mantai. SHi: (regional) mantáua (BUDAIDELEANU LEX.) mantáua mintá s. f. Cf. pol. m a n t a ucr. манта.