MANGÉT s. n. (Invechit) Garnitura a unei rochii constind din volane dantele etc.; p. r e s t r. volan. Purta o rochie de matasarie. . . cu trei rinduri de mangeturi pe poale. FILIMON O. I 196. Printre rochile de matasuri inflorate printre falbalele mangeturi shi volane. . . zarii mai multe figuri rotunde shi dragalashe. ODOBESCU S. I 384 cf. H IV 87. Pl.: mangeturi. SHi: mangétura s. f. POLIZU. Cf. m a n sh e t a. Mangetura: sg. refacut dupa pl.