MANDATAR A subst. 1. S. m. shi f. (Rar la f.) Persoana careia i sa incredintzat un mandat (4); imputernicit reprezentant (invechit) mandator. Directoru gerant nu opereaza decit k mandatar al companiii (a. 1849). DOC. EC. 960. E un. . . mandatar a tuturor cetatzenilor. ROM. LIT. 330¹/21. Se opreshte in capitala Moldovei unde convine cu mandatarii regelui Vladislav Iagello. HASDEU I. C. I 7. Mandatarul este indatorit a executa mandatul atit timp cit este insarcinat. HAMANGIU C. C. 392 cf. 391. Pentru a stimula zelul celor doi mandatari fiecaruia i se fagaduise atit la suta din ceea ce vor obtzine. EFTIMIU N. 9 cf. OTZETEA T. V. 294. Mandatarul lucreaza in numele shi pe socoteala mandantului. PR. DREPT 388 cf. 184. ♦ (De obicei determinat prin „al natziunii”) Deputat. Mandatari ai natziunii romane. KOGALNICEANU S. A. 182 cf. VLAHUTZA D. 6 CAMIL PETRESCU T. II 519. 2. S. m. (Prin Bucov.) Denumire data intro epoca mai veche functzionarilor administrativi. V. d r e g a t o r. Pe timpul mandatarilor spun batrinii din Parhautzi k pe dealul acesta se afla o casa in care locuia o vadana dimpreuna cu trei fete ale sale. MARIAN T. 352 cf. 353. Pl.: mandatari e. SHi: (invechit) mandatáriu s. m. BARITZIU P. A. I 593. Din fr. mandataire. Cf. lat. m a n d a t a r i u s germ. M a n d a t a r.