mandatar ~a [At: (a. 1849) DOC. EC. 960 / V: (inv) ~iu sm / Pl: ~i ~e / E: fr mandataire lat mandatarius ger Mandatar] 1 sm (Rar sf) Persoana careia i sa incredintzat un mandat (8). 2 smf (inv; shis ~ al natziunii) Deputat. 3 sm (Buc; inv) Functzionar administrativ Vz dregator. 4 smf (In oranduirea socialista) Mic meseriash sau comerciant care avea in locatzie de gestiune un magazin.