MÁMA mame s. f. 1. Femeie considerata in raport cu copiii ei nume care il dau copiii acestei femei cand i se adreseaza sau cand vorbesc despre dansa; maica muica mamaie mamaca neneaca. ◊ Mama eroina = (In trecut) titlu care se acorda femeilor cu cel putzin zece copii in viatza. ◊ Loc. adj. De mama = (despre relatzii de rudenie) care se afla in linie materna. ◊ Expr. Vai de mama mea (sau ta lui etc.) = vai de mine (sau de tine de el etc.). (De) mama focului = grozav strashnic extraordinar. La mama dracului = foarte departe. De cand mama ma (sau tea la etc.) facut = de cand sunt (sau eshti este etc.) pe lume; de totdeauna. De (sau pe) cand era mama fata (mare) = de foarte multa vreme. (Pop.) A cere cat pe masa = a pretinde un pretz exagerat. O mama de bataie = o bataie strashnica. ♦ Femela unui animal in raport cu puii ei. 2. (La voc.) Termen (afectuos) cu care o femeie se adreseaza copiilor ei sau p. ext. unei persoane mai tinere. Florico mama sa ne scrii!. 3. (In sintagmele) Mama mare (sau pop. batrana buna) = bunica. Mama soacra = soacra. 4. Termen de politetze folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (in varsta). 5. Compus: mama (sau muma)padurii (sau padurilor) = a) personaj din mitologia populara inchipuit de obicei k o batrana urata shi rea care umbla prin paduri cantand sau bocind ademenind copii sau chiar mancand oameni; b) planta erbacee parazita cu tulpina fara frunze acoperita cu solzi shi cu flori purpurii (Latharea squamaria). 6. Fig. Izvor cauza. [Var.: (reg.) múma s. f.] Lat. mamma.