malái malaiuri s.n. (bot.) Porumb; planta anuala cu tulpina puternica inalta pana la 3 m (Zea mays). In Transilvania se cultiva incepand cu sec. XVII (in timpul domniei principelui Rákóczi 16311648). A inlocuit treptat meiul devenind alimentul de baza in multe zone. „In anul 1736 a fost foametea cea mare in Maramuresh. Atunci au murit 25 % din populatzia judetzului. In urma foametei guvernul a hotarat sa introduca cultivarea cartofului shi a porumbului” (Coman 2004: 2021). In anul 1778 malaiul era deja aliment de baza in Maramuresh: „Romanii din Maramuresh se nutresc mai ales cu cereale in primul rand porumb. Carne mananca rar prefera slanina shi indeosebi laptele shi derivatele sale. Nu lipseshte din hrana lor varza murata fasolea ridichile merele perele shi prunele uscate” (scria medicul italian Antonio Candestrini la 1795 cf. Tomi 2005: 95). Vezi shi parinc (= mei malai marunt) cultura autohtona anterioara patrunderii culturii de porumb. ♦ (onom.) Malai Malaiescu Malaimare nume de familie (20 de persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007). ♦ Atestat sec. XVI (Mihaila 1974). Et. nec. (DER DEX MDA); cuvant autohton (Hasdeu 1894). „Apare evidenta inrudirea cuvantului cu mamaliga cu atat mai mult cu cat ambele lipsesc din dialecte. Daca e vorba de o formatzie interna shi expresiva neam putea gandi la o forma primitiva *mamalaie” (DER). Cuv. rom. > ucr. maljaj pol. malaj (Miklosich Berneker cf. DER) rus. malai (Vasmer cf. DER) bg. malai (Capidan cf. DER) magh. malé (Edelspacher cf. DER; Scriban Bakos).