malái (maláiuri) s. n. 1. (Mold. Trans.) Mei (Panicum miliaceum). 2. (Trans.) Teren cultivat cu mei. 3. (Mold. Trans.) Faina de mei. 4. Faina de porumb porumb macinat. 5. (Mold.) Piine de mei sau de porumb. Var. (Mold.) malai (sensul 2 pl.) malaie. Origine necunoscuta. Sa incercat explicarea acestui cuvint k moshtenire daca (Hasdeu Col. lui Traian 1874 52); k urmash al sl. mlĕti melją (Cihac II 184; Tiktin; Scriban); cu un cuvint mei lai (Weigand Jb XVI 78; Bogrea Dacor. IV 831; REW 5572); sau prin lat. amylum (< gr. ἄμυλος) cu suf. alium (Giuglea Dacor. III 599). Nici una din aceste ipoteze nu este satisfacatoare. Apare evidenta inrudirea cuvintului cu mamaliga cu atit mai mult cu cit ambele lipsesc din dialecte. Dacai vorba de o formatzie interna shi expresiva neam putea gindi la o forma primitiva *mamalaie cu aceeashi reduplicare k in mamaliga shi cu suf. expresiv diferit cf. harmalaie harabaie vilvataie etc. Baza expresiva ar fi intrun astfel de caz reduplicarea mm cu sensul de „aliment” k in mama shi mamaliga; shi forma actuala malai ar fi reconstituita dupa pl. malaie cu pierderea reduplicarii k in maliga. Der. malaoi s. n. (turta din samintza de cinepa); malaoi s. m. (floareasoarelui Helinathus annuus; planta Helianthemum alpestre). Din rom. provin rut. maljaj pol. malaj (Miklosich Wander. 10; Berneker II 10) rus. malai (Vasmer II 90) bg. malai (Capidan Raporturile 225) mag. malé (Edelspacher 18).