MAL maluri s. n. 1. Fishie margine ingusta de pamint dea lungul unei ape; tzarm; p. ext. regiune de la marginea unei ape. Ii venea sa se arunce peste bord... sa inoate sa zboare pina la celalalt mal al Dunarii. BART E. 184. Pe malurile Senei in faeton de gala Cezarul trece palid in ginduri adincit. EMINESCU O. I 61. ◊ Expr. Din mal in mal = (despre o apa) de la o margine la alta pe toata portziunea albiei. [Girla] se umfla din mal in mal parcar fi Dunarea. REBREANU R. I 74. A se ineca (tocmai) la mal = a se da (sau a fi) batut sau invins ori a renuntza la ceva tocmai cind tzelul era aproape atins. Cum se poate sa se lase ea sa se inece tocmai la mal! ISPIRESCU E. 59. A ajunge la mal v. ajunge. 2. Peretele unei gropi al unei ripe al unui shantz etc. Cind sarea peste cite un shantz malu se prabushea in urma lor. BUJOR S. 127. ♦ Ripa. SHi sami alergatzi La valea adinca La poteca strimta La rascrucen deal La muche de mal. TEODORESCU P. P. 498. ◊ Expr. A da de mal (pe cineva sau ceva) = a prapadi a nimici. Cu informatziuni k ale dumitale dam de mal gazeta. CARAGIALE O. II 297. ♦ (Regional) Deal. ◊ Expr. (A fi gras mare etc.) Cit malul! sau Cit un mal = (despre fiintze) (a fi) foarte mare foarte gras matahalos. Am un cal Cit un mal. TEODORESCU P. P. 241. Mal de om (sau de femeie) = namila de om (sau de femeie) barbat (sau femeie) mare din caleafara. Olivanca un mal de femeie cu un ochi umflat gemea intrun coltz. CAMILAR N. II 301. Nu vezi cai coshcogemite mal de om? DUNAREANU CH. 223.