mal (máluri) s. n. 1. (Munt.) Deal colina. 2. TZarm riviera. Mr. mal „morman” meal „tzarm”. Origine necunoscuta. Coincide cu alb. malj „munte” dar nu poate fi explicat cuvintul rom. prin alb. Sa considerat cuvint autohton (Miklosich Slaw. Elem. 10; Hasdeu Cuv. din batrini I 288; Meyer 256; Philippide II 720; Densusianu Hlr. 17; Pascu I 190; Rosetti II 59; A. Badía Margarit Mal „roca” en toponimia pirenáica catalana in Actas I reunión toponimica pirenáica Zaragoza 1949 3538; H. Krahe Die Sprache der Illyrier I Wiesbaden 1955 101) shi sa pus in legatura cu toponimul dac Malva cf. Dacia Malvensis cu iliricul Dimallum shi cu let. mala. Originea sl. (mĕlŭ „teren argilos” cf. Cihac II 183) este improbabila. Sensul de „colina” care il mentzioneaza cu rezerve Tiktin este curent in Muscel shi Dimbovitza in ciuda absentzei lui din dictzionare. Prezentza lui l final inainte intervocalic arata clar k nu se poate considera un cuvint moshtenit. E posibil sa ne gindim la o radacina expresiva; in acest caz ar fi cuvint identic cu maldac s. n. (Mold. morman gramada teanc) a carui der. din ngr. μανδάϰη (Cihac II 672; Philippide Principii 107) este nesigura; der. maldaci vb. (a asheza un morman in asha fel incit sa para mai bogat decit este); shi cu maldar (var. Mold. maldur) s. n. (gramada morman) care sa incercat sa fie legat cu putzina probabilitate de germ. Malter „masura de capacitate pentru cereale” prin intermediul pol. maldr (Cihac II 184; Berneker II 11; Pascu Arch. Rom. VII 559) sau de tc. maldar „bogat” (PopescuCiocanel 37; T. Papahagi GS VII 295). Der. maluros adj. (muntos); malurean s. m. (muntean); malushtean s. n. (Mold. deal); maldarar s. m. (unul din cei 40 de servitori care aprovizionau cu fin grajdurile domneshti) sec. XVIII; maldari (var. malduri) vb. (a ingramadi). Mag. mál pare sa provina din rom. (Draganu Dacor. 206; cf. impotriva lui L. Treml Études hongr. VI 375).