MAIMARÍE¹ s. f. (Invechit) Conducerea unei lucrari de constructzie de arhitectura; ocupatzia arhitectului. Cf. POLIZU. TZinind intro mina dreptarul zidarilor sau toiagul de cinste al maimariei... Manea na fost... k artist de statura uriasha cei atribuie legenda. ODOBESCU S. II 513 cf. DDRF. ♦ (Concretizat) SHef de breasla. Atunci mersera boiangiii shi calfele lor la maimaria lor. URECHE ap. TDRG. Pl. : maimarii. SHi: maimaríe s. f. POLIZU CIHAC II 592. Maimar + suf. ie.