MAIESTRIT A adj. 1. (Rar despre oameni) Iscusit abil ingenios. Se pregatea tirgul sa vada shi sa asculte pe un vorbitor asha de maiestrit. SADOVEANU E. 160. ♦ (Despre manifestari realizari ale oamenilor) Care dovedeshte iscusintza abilitate ingeniozitate. Ce e cugetarea sacra? Combinare maiestrita Unor lucruri nexistente. EMINESCU O. I 36. Parui in vitze unduioase e ridicat cu o maiestrita elegantza sub podoaba artistica de pe creshtet. ODOBESCU S. III 57. 2. Lucrat sau executat cu maiestrie (4) cu meshteshug cu arta maiestru (2) (invechit) maestros ; p. e x t. frumos minunat desavirshit. Porunci FatFrumos shi facu un grajd maiestrit pentru iapa. ISPIRESCU L. 80 cf. id. U. 98. Intzeleg k nimic nu poale fi mai folositor mai comod shi chiar mai placut decit acea maiestrita shosea. ODOBESCU S. I 375 cf. 434. Eu vad pe frunteatzi nalta shi alba k un crin Frumosul par ce cade in negrele inele Atit de maiestrite. PETICA O. 138 cf. 433. Nauzi privighetoarea? K eanvatzavei maiestritul cint. V. ROM. iunie 1954 123. ◊ (Adverbial) SHi sprincenele arcate fruntea alba io incheie Ce o singura trasura maiestrit le incondeie. EMINESCU O. I 79. Vazu nishte palaturi k de domn shi asha de maiestrit lucrate. ISPIRESCU L. 216. Roshii de purpur ashtern maiestrit impletite covoare. COSHBUC AE. 26.Zburatoarele acestea felurit shi maiestrit colorate zburau cu zgomot mare de aripi. SADOVEANU E. 178. Pl.: maiestritzi te. V. maiestri.