MAICULÍTZA s. f. (Popular) Diminutiv (hipocoristic) al lui m a i c a. Cf. m a i c a (I 1). De nu miar fi maiculitza Ashi luao de cositza SHi cu biciul intro mina Oash goni o saptamina K prea fosta soacr’haina. TEODORESCU P. P. 625 cf. 132. 663. Lacrimi dea voinicilor De dorul mandrutzelor SHi deal maiculitzelor! JARNIKBIRSEANU D. 351. Pentru tine mai baditza ma teme cea maiculitza. id. ib. 409. ◊ (La vocativ k termen cu care se adreseaza cineva mamei sale) Fata cea mica zise: Maiculitza shi surioara pasarea asta gingasha nu mi se pare ogurlie pentru casa noastra. ISPIRESCU L. 221. (In poezia populara reluind pe „maica” precedent) Maica maiculitza mea Maica fericirea mea. JARNIKBIRSEANU D. 307. 2. Cf. m a i c a (I 2). Pai nici tu nai noroc maiculitza k shi bietu Tache. KLOPSHTOCK f. 213. 3. Cf. m a i c a (I 4). Hai sus in sha linga mine maiculitza. CAMIL PETRESCU O. III 181. 4. (Cu valoare de interjectzie) Exclamatzie care exprima admiratzie surpriza entuziasm. Maiculitza spada mea saraca Oare de teoi scoate eu din teaca? BENIUC V. 21.Pl.: maiculitze. Maica + suf. ulitza.