MÁICA maici s. f. 1. (Adesea urmat de un adjectiv posesiv) Mama. Sa certat rau cu maicasa care na vrut sal lase sa mai iasa din casa. REBREANU R. II 219. Feciorul nu ieshi din hotarirea maicasa. CREANGA P. 4. Glasul maicei mele... Veni sa ma dizmierde. ALECSANDRI P. I 128. ◊ Expr. (Familiar) De cind maica ma facut = de cind exist de cind shtiu in toata viatza niciodata. ◊ Fig. Maica Roma cea batrina Mia pus arma astan mina. ALECSANDRI P. II 12. ◊ (Termen de alintare intrebuintzat adesea la vocativ) Multzumesc maica sa traieshti. GANE Z. R. 165. Radule voinicul maichii Taci maica nu tentrista. ODOBESCU S. II 431. Catincutzo maica tu... eshti mai micutza. GORJAN H. IV 170. ♦ Formula cu care cineva se adreseaza unei femei mai in virsta. Uite maica Ioana k al mare nu lasan pace pe cocosh! REBREANU R. I 151. ♦ Maica Domnului (sau Precista) = mama lui Iisus Hristos; fecioara Maria. Maica Domnului sashi faca mila de fata mea! NEGRUZZI S. I 27. 2. Calugaritza; termen cu care se adreseasa cineva unei calugaritze. Manastire de maici. PI. shi: (rar) maice (GALACTION O. I 204 CREANGA P. 110).