MAI interj. 1. (Familiar) Cuvint cu care ne adresam uneia sau uneori mai multor persoane masculine; p. ext. shi uneia sau mai multor femei. Ia ascultatzi mai dar de cind atzi pus voi stapinire pe mine zise Gerila. CREANGA P. 253. ◊ (Intarit prin pronume) Tu mai eshti bun de trait in padure cu lupii. CREANGA P. 252. ◊ (Urmat de substantive la vocativ) Mai fratzilor! zise Botgros cu mare mihnire cine shtie daca neom mai intilni! SADOVEANU O. I 114. Apoi da mai nevasta singele apa nu se face. CREANGA P. 38. 2. (Mai ales repetat) Exclamatzie prin care se exprima uimirea mirarea nedumerirea neincrederea. Mai mai! se minuna profesorul. C. PETRESCU R. DR. 126. Mai mai mai k multetzi mai vad ochii! CREANGA P. 241. Varianta: ma (CREANGA P. 45 BIBICESCU P. P. 37 TEODORESCU P. P. 120) interj.