MAI¹ adv. I. 1. (Serveshte la formarea gradului comparativ) Mai bun. ◊ (In locutziuni intarind sensul unor cuvinte) Mai intai (shintai). Mai apoi. Mai inainte. 2. (Serveshte la formarea gradului superlativ relativ) Cel mai bun. ◊ (Inaintea unui substantiv) Te comportzi k cel mai copil dintre copii. ◊ (Precedat de „ce” in constructzii exclamative cu valoare de superlativ absolut) Ce mai drac frumos de fata! ◊ Expr. Mai rar = intalnit extrem de rar. Asha om mai rar! II. (Atenueaza ideea exprimata de cuvantul determinat) In parte putzin oarecum intro oarecare masura intrucatva. Copii shi mai cumintzi shi mai obraznici. Ploaia mai incetase. III. (Exprima ideea de aproximatzie) Aproape; aproximativ cam. Mai imi vine a crede. ♦ (Urmat de o propozitzie subordonata introdusa prin conj. „k” sau „sa”) Gata sa... cat peaci. Cetina mai cai ajunge la pamant. ◊ Maimai = cat peaci gatagata. IV. (Inaintea unui verb) 1. (Arata k actziunea verbului dureaza) SHi acum in continuare inca. Mai vine la noi. ◊ Expr. Mai e vorba! = desigur! neaparat! nu incape discutzie! sigur! ♦ (In formule interogative cu referire la o situatzie noua) Ce mai faci? 2. (Arata repetarea actziunii verbului) Din nou inca o data iar. Poate sa ne mai intalnim. 3. (Exprima nedumerire) Nu se shtie ce sa mai facut. V. (Arata k pe langa lucrurile cunoscute intervine un element nou) 1. (In enumerari) In afara de aceasta in plus pe deasupra. Avea casa mai ceva bani. ◊ Expr. Ce mai atata vorba sau ce mai incoacencolo se zice cand vrem sa punem capat unei discutzii. 2. (Corelativ) Cand... cand; ba... ba; parte... parte. Mai una mai alta. VI. (In propozitzii shi constructzii exclamative intensifica ideea din fraza) Ce mai zgomot ce mai freamat! Lat. magis.