MAI¹ adv. I. (Inaintea unui adjectiv a unui adverb sau a unei locutziuni adjectivale sau adverbiale) 1. (Serveshte la formarea gradului comparativ) Mai bun. ◊ (In locutziuni intarind sensul unor cuvinte) Mai intai (shintai). Mai apoi. Mai (i)nainte. 2. (Precedat de articolul „cel” serveshte la formarea gradului superlativ relativ) Cel mai bun. ◊ (Inaintea unui substantiv) Judeci k cea mai femeie dintre femei (C. PETRESCU). ◊ (Precedat de „ce” in constructzii exclamative cu valoare de superlativ absolut) Ce mai drac frumos de nora! (COSHBUC). ◊ Expr. Mai rar = intalnit rareori; deosebit. Asha om mai rar! II. (Inaintea unui adjectiv a unui adverb sau a unei locutziuni adjectivale sau adverbiale; cu valoare atenuata) O multzime de oameni shi mai invatzatzi shi mai proshti (SADOVEANU). ♦ (Inaintea unui verb) In oarecare masura putzin. Ninsoarea mai incetase (CREANGA). III. (Inaintea oricarei partzi de vorbire) Aproape; aproximativ cam. Mai imi vine a crede k aiastai tzara spanilor (CREANGA). ♦ (Urmat de o propozitzie subordonata introdusa prin conj. „k” sau „sa”) Gata sa... La pamant mai k ajunge al ei par (EMINESCU). ◊ Maimai = cat pe ce gatagata. IV. (Inaintea unui verb) 1. (Arata k actziunea dureaza) SHi acum inca. ◊ Expr. Mai e vorba! = desigur neaparat. ♦ (In formule interogative cu referire la o situatzie noua) Ce mai faci? 2. (Arata repetarea actziunii) Din nou iar. Poate sa ne mai intalnim. 3. (Exprima nedumerire) Furnicile... sau mistuit de nu se shtie ce sau mai facut (CREANGA). V. (Arata k pe langa lucrurile cunoscute intervine un element nou) 1. (In enumerari) In afara de aceasta in plus. ◊ Expr. Ce mai atata vorba sau ce mai incoacencolo se zice cand voim sa punem capat unei discutzii. 2. (Repetat) Cand... cand ba... ba parte... parte. Mai una mai alta. VI. (In propozitzii shi constructzii exclamative intensifica ideea din fraza) Ce mai freamat ce mai zbucium! (EMINESCU). Lat. magis.