mai adv. 1. Indica superioritatea intro comparatzie: cine ce are mai bun (Neculce). 2. Mai mult mai bine: noi mai iubim binele Imparatziei tale (Varlaam); nu unul sal mai iubeasca iara pre altul sal mai urasca (Pravila mica) in acest sens absolut inv. echivaleaza cu mai mult. 3. Inca shi: ashi mai vrea (Eminescu). 4. Altadata inainte: nam mai vazut (Alecsandri). 5. Deja: nui mai era frig (Macedonski). 6. Aproape intrun anumit fel: carnea era mai cruda (Sbiera); un ofitzer asha k dinsul mai k iar placea (Gib Mihaescu). Mai... mai arata o alternantza de actziuni: mai nu vrea mai se lasa (Eminescu). 7. Putzin mai mult: tei mai incalzi mergind (Creanga). 8. Expletiv in fraze exclamative: ciudata faptura omeneasca mai eshti! (D. Zamfirescu). Mr. ma megl. istr. mai. Lat. magis (Candrea Éléments 35; Pushcariu 1015; CandreaDens. 1041; REW 5228) cf. it. mai ma prov. fr. mais cat. may sp. port. mas. Mr. nu trebuie confundat cu ma „dar insa” (Weigand Jb. XII 91) care provine din din it. (Bartoli Studi Fil. rom. VIII 174) sau din ngr. (REW 5228). Evolutzia fonetica a lui mai nu este clara. Probabil trebuie sa se porneasca de la o forma populara *mas (› sp.) cu aceeashi evolutzie k de la das › dai sau νos › voi etc. Sensul expletiv (8) coincide cu cel sp. Cf. cam numai. Din rom. provin bg. maj „aproape” (Candrea Elemente 408; ; Berneker II 5) rut. shi pol. din Bucov. maj „mai” in comparatzii (Miklosich Wander 17; BL VI 240) tzig. mai „mai” comparativ (D. Sampson The dialect of the Gypsies of Wales 321).